Patrimoniul cultural
Monumente istorice
Fostul conac al familiei Cozițîn
Clădirea actuală a primăriei or. Edineț este amplasată în fostul conac al familiei Cozițîn. Date generale despre istoria fondării acestei clădiri nu se cunosc. Se știe cu exactitate că în perioada interbelică această clădire a găzduit jandarmeria urbană, iar mai apoi în perioada sovietică a fost utilizată în calitate de sediul al policlinicii raionale.
Conacul cu parc al familiei Cantacuzino din s. Poiana
Conacul cu parc al familiei Cantacuzino din s. Poiana. Parcul și conacul sunt situate la distanțe egale de cele trei sate ale comunei Hincăuți – Clișcăuți, Poiana și Hincăuți, la 18 km de orașul Edineț și la 224 km depărtare de Chișinău. Conacul a fost fondat în secolul al XIX-lea şi a aparținut inițial stolnicului Gheorghe Loizu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, moşia a trecut în mâinile familiei Cantacuzino. În secolul al XX-lea, moşia se afla în proprietatea familiei Schmidt, de origine germană. Tot atunci clădirea centrală a conacului a fost reconstruită, fapt care reiese din felul în care arată frontonul, care aminteşte un lăcaş al luteranilor. Unii cercetători spun că ar fi fost conceput în stilul neogotic, cu elemente decorative răspândite anterior în Europa Occidentală. Familia de boieri
Cantacuzino a fost una dintre cele mai avute din spaţiul românesc şi care are o istorie foarte bogată. Pe timpurile sovietice conacul a fost transformat într-o Casă de Copii pentru orfani, ca apoi să fie reprofilat într-o Stațiune Curativă de talie unională pentru reabilitarea pacienților bolnavi de tuberculoză. În anii ’90 ai secolului al XX-lea Stațiunea a fost transmisă la balanţa Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. Bătrânii din sat îşi amintesc că ultimul proprietar al conacului ar fi fost un oarecare conte german Scheider sau Schleder. Nu departe de clădirea principală a conacului, la marginea pădurii, au fost înhumaţi ultimii proprietari ai acestei moşii, cuplul Schmidt. Acum locul înmormântării este marcat de două cruci simple din metal, iar rămășițele celor decedați au fost reînhumate în cimitirul orăşenesc Briceni. În anul 2012 conacul a fost vizitat de către fiica cea mai mică a ultimilor proprietari ai conacului, care avea mult peste 80 de ani. Ea a părăsit conacul la vârsta de doisprezece ani, în prezent locuieşte în România. În incinta conacului au fost filmate unele scene din filmul „Lăutarii”. În prezent este un monument de arhitectură de importanță națională. Conacul cu parc al lui Vasile Stroescu din s. Brînzeni datează din a doua jumătate a sec. XIX și este realizat în stilul clasic rusesc. În anii 1870–1880, această entitate economică era un exemplu bine cunoscut în Basarabia, datorită gradului mare de rentabilitate. Complexul includea anexe de tot felul: căsoaia, hambar, oloiniță, grajduri pentru cai, fierărie. Conacul era unul tipic pentru boierii basarabeni din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Spre sfârșitul secolului, în fața conacului a fost plantat un parc. În prezent este un monument de arhitectură de importanță națională.
Conacul Stremiade
Conacul Stremiade – este situat în partea de nord- est a satului Șofrîncani. Acest conac dateaza din sec. al XIX-lea, casa din acest complex a fort ridicată în timpul proprietarului de origine greacă Spiridon Constantin Stremiade (1826-1898). La începutul sec. al XX-lea proprietar devine Ijacovski, care a construit înaintea casei un canton, a amplasat un parc cu specii rare de copaci. Clădirile au avut de suferit în urma construcțiilor auxiliare. Acoperișul clădirii principale era făcut din șindrilă, apoi înlocuit cu cel din ardezie. Întregul conac reprezintă în sine un complex de clădiri cu o încăpere largă în mijloc, care reflectă în sine dezvoltarea arhitecturală a Basarabiei. (La moment se află în proprietate privată).
Spitalul cu parc dendrologic din s. Stolniceni
Spitalul cu parc dendrologic din s. Stolniceni. Pe moșia Stolniceni, soții Mihai și Eliza Stroescu au construit, după modelul francez, un spital de boli infecțioase și un dispensar, pe care le-au dotat cu cele mai moderne aparate și un inventar medical performant pentru vremea lor. Complexul spitalicesc se compunea din blocul principal al spitalului, dispensarul menționat mai sus, blocul de laborator, bucătărie, farmacie, depozite și alte construcții gospodărești. În anul 1910, în preajma spitalului din Stolniceni, pe malul stâng al Ciuhurului, a fost plantată o livadă cu pomi fructiferi și amenajat un parc dendrologic. Livada a fost sadită de o parte și de alta a drumului, ce duce spre blocurile spitalului, iar parcul – în spatele spitalui. Pentru obținerea efectului estetic necesar, la amenajarea spațiului au fost folosite varietăți vegetale, precum: brazi, pini, paltini, jugaștri, plopi, liliac etc. În interiorul parcului a fost creata o alee din ulm sub formă de litera S – prima litera din numele satului Stolniceni și a familiei Stroescu.
Cladirea fostului spital din satul Trinca construit de Mihai Stroescu în 1912
Seminarul Teologic din 1875, mun. Edineț
Clădirea fostului Seminar Teologic oferă orașului un aspect aparte și își începe istoria în urma cererii Congresului Eparhial al preoțimii din Basarabia, la anul 1869, în orașul Bălți, pentru a primi copiii din județele Hotin, Soroca și Bălți, care nu mai încăpeau în școala similară din orașul Chișinău. La 1 noiemnrie 1872 a fost adoptată Hotărârea cu privire la tranferarea școlii spirituale din Bălți la Edineț. În anul 1873 s-au început lucrările de construcție a școlii și tot în acest an, în septembrie, s-au început studiile. La 11 martie 1877 s-a finisat construcția școlii (la moment clădirea Gimnaziului „Grigore Vieru”) și a căminului pentru elevi (la moment clădirea Liceului Teoretic „D. Cantemir”).
Cimitirul evreiesc din Edineț
Cimitirul evreiesc din Edineț este unul din cele mai vechi cimitire din Europa, fiind amplasat în partea de sud a orașului. Cimitirul este împărțit în zona veche și cea nouă.În vara anului 1941 pe teritoriul Basarabiei au fost create 49 de lagăre de concentrare și ghetouri. Unul din aceste lagăre era în Edineț, în care conform unor estimări ale cercetătorilor au murit în jur de 13 000 de evrei. În partea din dreaptă a cimitirului se află două gropi comune ale victimelor holocaustului. Unii bătrâni își mai amintesc anul 1941, când evreii erau mânați desculți, în lanțuri, până la cimitir, unde își săpau groapa, după care erau împușcați și cădeau direct în ea. Cimitirul este inclus în lista obiectivelor ce sunt parte diferitor excursii tematice prin oraș.
Monumente Religioase
Biserica „Sf. Vasile” or. Edineț
Biserica din Edineț a fost construită în 1870 din piatră pe moșia boierului Cozițîn Petru și Sofia. Pentru construcția bisericii familia Cozițîn a donat 2000 de ruble. A fost sfințită de Sfântul Vasile cel Mare și are hramul cu acelaș nume.
Mănăstirea „Nașterea Domnului” din satul Zăbriceni
Mănăstirea „Naşterea Domnului” a fost înființată la data de 4 august 1999, din apropierea satului Zăbriceni. Acest aşezământ monahal este amplasat la o margine de pădure, într-un loc pitoresc, fiind unica mănăstire din raionul Edineţ şi singura mănăstire de călugări din întreaga Episcopie de Edineţ şi Briceni, pentru că celelalte trei – Călărăşeuca, Rudi şi Briceni – sunt mănăstiri de maici. Pe teritoriul mănăstirii au activat și 2 școli teologice: Seminarul Teologic Liceal (1999-2009) și Facultatea de Teologie Ortodoxă (2004-2009). Mănăstirea nu înseamnă doar rugăciune și pocăință, dar și multă muncă. Aici călugării prepară cu mare dragoste diferite produse ecologice precum: ceaiuri, miere naturală, siropuri din păpădie și din mugur de brad și pin, etc. Din anul 2013, ceaiurile „Biocămara” sunt certificate ca produse ECO, în anul 2016, au obținut indicația geografică protejată „Ceai de Zăbriceni”.
Biserica de lemn ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Rotunda
Biserica de lemn din satul Rotunda este bijuteria religioasă, istorică, dar și turistică a raionului Edineț. Aceasta reprezintă o casă țărănească, cu acoperiș în pante, fără cupole, ce a păstrat aspectul exterior caracteristic sec. al XVII-lea, având o structură arhitecturală asemenea celei din evul mediu. Planul arhitectural reprezintă o casă de locuit, cu un acoperiș trainic din șindrilă. Complexul este format din biserică și clopotniță aparte. Biserica a fost construită din lemn, de meșteri locali în anul 1802.
Biserica de lemn „Sfânta Treime” din s. Tîrnova
Biserica a fost deschisă în anul 1812. La construcția ei au participat locuitorii din sat, dar și cei din satul vecin, Halahora. Construcția de bază a fost ridicată din lemn, iar fundamentul din piatră. Deși pictura murală a fost distrusă, vechile icoane s-au păstrat și asta datorită oamenilor din localitate care în anii ateismului au apărat biserica într-un mod aparte. În biserica „Sfânta Treime” și astăzi se oficializează servicii divine. Este inclusă în Registrul monumentelor ocrotite de stat ca monument de importanță națională.
Biserica de lemn din Alexăndreni cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil”.
Biserica de lemn din Alexăndreni cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil”. Această biserică datează din anul 1792. La început a fost construită de localnici în satul Corestăuți, raionul Briceni, carcasa fiind ridicată din bârne de lemn care erau acoperite cu scânduri, iar acoperișul era din stuf. Se consideră că în anul 1800 a fost dezinstalată din satul Corestăuți și adusă și asamblată în satul Alexăndreni. La fel este inclusă în Registrul monumentelor ocrotite de stat ca monument de importanță națională.
Biserica de lemn din Hincăuți
Biserica de lemn ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a fost adusă la Hincăuți din localitatea Lomancineț, județul Hotin. Locașul sfânt face parte din categoria bisericilor vechi moldovenești, fără cupola, cu acoperiș în două ape, compartimentată în pridvor, pronaos și altar. Deasupra acoperișului clopotniței, a naosului și a altarului se află câte o cruce de fier forjat. Pe temelia din piatră au fost așezate bârnele, căptușite pe din afara cu scânduri. În perioada regimului sovietic lăcașul nu a activat. Actualmente biserica de lemn din Hincăuți este monument de arhitectură de importanță națională și este ocrotită de stat.
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din s. Trinca
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din s. Trinca a fost construită în anul 1845 de către familia Stroescu. Este un monument architectural de importanță locală.
Muzee
Muzeul Ținutului Edineț
Cu o istorie adânc implantată în inima Edinețului sunt și clădirile Muzeului Ținutului. Construite în anii 1922–1924 de Druț Leibman Șmil, au fost transmise mai apoi Societății evreiești locale pentru spital.În timpul celui de-al Doilea război mondial, în luna martie a anului 1944, în ambele clădiri a fost amplasat statul-major al regimentului 123 de grăniceri, care primise misiunea de a restabili frontiera. Mai apoi, după război, în incinta principală a complexului a activat policlinica raională și stomatologică. În luna mai 1975 a fost adoptată hotărârea Comitetului Executiv Edineț privind transmiterea clădirii fostei policlinici pentru muzeu. La 29 mai 1982 a fost deschisă prima expoziție staționară în cadrul Secției de istorie și etnografie, cu un patrimoniu de peste 10 000 piese de divers tip. În anul 2019, în cadrul secției a fost inaugurată o nouă sală dedicată represiunilor staliniste.
În 2021, a fost prezentată publicului larg o noua sală de arheologie care cuprinde obiecte arheologice, o imitație unui tumul, o peșteră – locuință a oamenilor preistorici și o imitație a unui sit arheologic în care copiii pot săpa și descoperi artefacte.
La 16 ianuarie 1984 a fost deschisă Secția Natură. Această secție se divizează în patru compartimente importante: protecția solului și subsolului, fenologia ținutului, protecția naturii, protecția florei și faunei din aria raionului Edineț. Aici sunt expuse și unele plante, păsări și insecte introduse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, diverse animale împăiate, precum: cerbul nobil, jderul de stâncă, mistrețul, diverse păsări etc. În secția Natură sunt expuse 697 exponate.Practic o nouă instituție muzeală, Secția de artă populară – a fost deschisă la 15 ianuarie 1993. Scopul ei era de a studia obiceiurile și tradițiile, precum și de a promova în masă meșteșugurile populare locale, de a scoate din anonimat meșterii populari din zona de nord a Moldovei. Patrimoniul acestei secții cuprinde 496 exponate.
În anul 2016, în sectia de arta populara a muzeului a fost deschisă sala „CASA MARE” aici a fost montată o expoziție staționară cu toate lucrurile ce țin de casa mare a neamului nostru. Muzeul este vizitat nu numai de cetățeni ai Republicii Moldova, dar și de oaspeți din diferite state precum: Letonia, Lituania, Italia, Germania, Israel, Rusia, Belorusia, Spania, SUA ș.a.
Muzeul Ținutului Edineț este mai degrabă o instituție cultural-științifică, iar colaboratorii acestuia continuu își desfășoare activitatea de colectare a materialelor și de efectuare a cercetării diverselor teme de un interes sporit pentru localnici, dar și întreaga republică.
Muzeul „Casa Amintirilor” din satul Hincăuți
În micul sat Hincăuți, în anul 2022, a avut loc lansarea unui muzeu privat. De la bun început s- a poziționat ca locație plină de amintiri ale locuitorilor și care deschide cortina teatrului vieții rurale, reprezintă sufletul și cultura satului. Muzeul este format din două săli. În prima sală vizitatorul poate face cunoștință cu diverse repere istorice ale satului Hincăuți și cu soarta locuitorilor săi. A doua sală este dedicată lucrărilor de artizanat și tradițiilor culturale. Perla adevărată a muzeului este un covor mare vechi, realizat de meșteri locali încă în anii 1880-1890, donat muzeului de către Nicolae Baciu, locuitor al satului.
Casa memorială „Arhimandritul Sofian Boghiu” din Cuconeștii Vechi
Casa Memorială ”Arhimandrit Sofian Boghiu” a fost deschisă în satul de baștină a marelui duhovnic român – Arhimandritul Sofian Boghiu. Muzeul este amplasat într-o casă bătrânească aflată practic în ruine la momentul procurării, ultima casă care a rămas după dispariția fostului sat Cuconeștii Vechi. Imobilul a fost restaurat pentru inaugurarea în incinta acestuia Casei Memoriale a Părintelui Sofian Boghiu.
În paralel s-a lucat cu memoria localnicilor, care l- au cunoscut pe Părintele Sofian, pentru colelctarea unui număr cât mai mare de mărturii care pot oferi imaginea de ansamblu a personalității sale. Casa memorială, după ample lucrări, și-a deschis prima dată ușile pentru vizitatori la 14 septembrie 2020.
Foișorul părintelui Sofian
Recent în apropierea casei memoriale „Arhimandrit Sofian Boghiu” din satul Cuconeștii Vechi a fost construită o scară de acces către Prut cu 33 de trepte din beton armat și o terasă cu baptisteriu mai numit „foișorul Părintelui Sofian”. Această belvedere, aidoma unui cuib de rândunică, domină acum întreaga împrejurime și poate fi observat de la zeci de kilometri, de pe ambele maluri ale Prutului.